Recenzie - Flower

by - aprilie 17, 2018


Titlu: Flower
Autor: Elizabeth Craft & Shea Olsen 
Număr pagini: 313
Editura: Epica
An apariție: 2017
Traducere de: Iris Manuela Anghel 

Descriere: 


Charlotte avea un plan. Dar, apoi, l-a întâlnit pe Tate. 
Dintotdeauna mi-am dorit să am cele mai mari note din clasă, să o fac pe bunica mândră de mine și, mai presus de orice, să demonstrez că pot să fac ceea ce nimeni din familia mea nu a reușit: să studiez la Stanford.

Mama și sora mea erau obsedate de băieți, dragoste și sex. Atât de obsedate încât nu le-a mai păsat de viitor, de ceea ce voiau ele să facă. Și, într-un final, au pierdut totul.

N-o să las niciodată un băiat să-mi ia mințile. Mi-am promis asta.
Dar asta a fost înainte ca un star pop să se îndrăgostească de mine. Înainte de călătorii cu avioanele private, întâlniri în secret și versuri care erau scrise doar pentru mine.
Sunt atât de multe lucruri pe care nu le cunosc despre el. De ce a renunțat la muzică? Pe unde umblă când nu suntem împreună? Ce lucruri întunecate se ascund în trecutul lui? Atunci când ne sărutăm, viitorul pare ceva îndepărtat. Și acum… nu mai sunt sigură de ceea ce vreau.

— E vineri seara, Charlotte. Ieși cu mine în oraș!Sunt atâtea motive pentru care ar trebui să spun nu.
Trecutul mamei mele.
Prezentul surorii mele.
Viitorul meu.
— O singură întâlnire, continuă el, cu o voce moale, care mă hipnotizează.
— Spune da. Ce ai de pierdut?
Totul, cred…

Părerea mea: 

De-obicei, când încep o carte, am ori aşteptări foarte mari, ori foarte mici. Îmi pare rău că nu am început această carte cu mai multă încredere, pentru că ar fi meritat-o din plin. 

Am citit cartea în cam... şase ore, cred. Ştiu însă, cu siguranţă, că nu am putut să o las din mână. Am mai citit cărţi (este adevărat, pe wattpad) cu subiectul abordat de această carte şi felul în care cele două autoare au construit acţiunea m-a surprins foarte plăcut. 

Charlotte este o adolescentă mai mult decât obişnuită la prima vedere, care se străduieşte din greu să spargă regula femeilor din familia ei, anume aceea de a rămâne însărcinate şi de a-şi „distruge” viitorul. Charlotte nu şi-a permis să facă altceva decât să înveţe, să muncească şi să facă tot posibilul să obţină bursa la Stanford. Având în casă dovada vie a cât de multe poate să distrugă o noapte în care te laşi pradă iubirii, şi-a jurat să nu o facă. Nici măcar un moment. 


Dragostea te poate distruge. Îți poate lua totul. Așa că mi-am făcut o promisiune: fără băieți, fără baluri și petreceri în nopțile de sâmbătă. Voi sta acasă, voi obține numai note bune, voi urma o facultate și îmi voi croi un viitor cu totul diferit. Nimic nu mă va opri. Și nimeni nu-mi va sta în cale. Așa gândeam înainte ca totul să se schimbe. Înainte de a-l cunoaște. 

Pe de altă parte, îl avem pe Tate Collins, care pot spune că s-a bucurat de fiecare clipă a vieţii până acum. Chiar mi-ar fi plăcut să am o imagine clară a lui în capul meu, dar nu am reuşit să o creez. Este... unic. Între mine şi el a fost dragoste la prima vedere. 




Ceea ce nu am apreciat la această carte şi o să-i scot o stea din notă este felul în care Charlotte s-a lăsat cu totul pradă iubirii şi a renunţat la ea însăşi, după ce toată viaţa şi-a urmat principiile cu sfinţenie. În rest, pot spune că a fost o carte perfectă. 

Tate a reuşit să-şi depăşească temerile şi şi-a permis să se ataşeze de cineva, iar Charlotte, fără să ştie, l-a ajutat să învingă sentimentul de vinovăţie care îl chinuia de mult timp. Mi-a plăcut foarte mult evoluţia lui, spre deosebire de a ei. Relaţia a avut efecte diferite asupra celor doi, pe unul l-a întărit, pe celălalt l-a destabilizat. Pe măsură ce citeam, adâncită în poveste, nu m-am gândit la asta, dar la final am început să mă întreb cum mă va transforma pe mine iubirea. Voi fi Tate sau Charlotte? 




Cu alte cuvinte, cartea te face să-ţi pui întrebări despre tine, nu doar despre acţiune sau personaje. Îţi ajunge la inimă şi, cumva, se lipeşte de ea ca un tatuaj temporar, nelăsându-te să o uiţi. Te învaţă despre curaj, încredere, principii şi chiar despre familie. 

Traseul celor doi m-a şocat, sinceră să fiu. La bază, este o carte clișeică despre o tocilară şi băiatul popular, dar dusă la cel mai întalt nivel. Tate Collins, în mintea mea, este un fel de Justin Bieber răvăşitor de sexi, care cântă rock, dar cum am mai zis, mi-a fost imposibil să mi-l imaginez. Iar Charlotte... ea a fost uşor de imaginat, nu am simţit că ar avea ceva special, pe lângă hotărârea pe care iubirea, încet-încet, o dărâmă din temelii. 

Mă scrutează pentru o clipă cu privirea, apoi își ațintește ochii asupra mâinii în care țin foarfeca. 
— Lași arma deoparte dacă îți spun că ți-am adus cafea? mă întreabă, ridicând una din tăvi și oferindu-mi-o ca pe o ofertă de pace. 
Are mâinile perfecte, ca tot restul trupului. 
 Opt cafele? 
— Ai uitat că nu te cunosc? Așa că nu știu ce-ți ăplace.
— Dar de unde știi că îmi place cafeaua?
Își îndreaptă privirea spre pahare, apoi din nou spre mine. 
 Îți place cafeaua? 
 S-ar putea, îi răspund, deși îmi place, firește.

Am încercat să nu dezvălui foarte mult din acțiunea cărții, tocmai pentru că evenimentele sunt surprinzătoare și nu vreau să vă iau din plăcerea de a o citi. 

Vă urez lectură plăcută!




You May Also Like

0 comentarii