Recenzie - Ce se întâmplă cu noi?

by - aprilie 06, 2018

Nume: Ce se întâmplă cu noi? 
Nume original (engleză): My life next door 
Număr pagini: 396
Autor: Huntley Fitzpatrick
Editura: Epica 

Descriere: 

„O poveste despre familie, prietenie, prima iubire și cum să fii sincer față de o persoană pe care o iubești, fără s-o trădezi pe cealaltă.


ÎNTR-O SEARĂ DE VARĂ, TOTUL SE SCHIMBĂ.
Viaţa în casa Samanthei Reed este liniştită, curată şi ordonată – plănuită cu precizie de mama ei politician. În casa de alături, însă, la familia Garrett, lucrurile sunt gălăgioase, în dezordine, dar irezistibile. Iar când chipeşul Jase Garrett urcă pe spalierul de flori de sub fereastra dormitorului şi intră în viaţa ei, Samantha se îndrăgostește pasional de el şi de tot ce îl priveşte. Singurul impediment e că trebuie să ascundă acest lucru de mama ei. Apoi se întâmplă ceva de neînchipuit, iar Samantha este deodată confruntată cu o alegere imposibilă. Pe care familie perfectă s-o salveze? Sau e timpul să se salveze pe ea însăşi?
„Jase şi Samantha trăiesc o poveste de dragoste emoţionantă, pe care toate fetele o vor invidia.” – Simone Elkeles, autoarea seriei Chimie perfectă, bestseller New York Times ”
O vară perfectă. O iubire secretă. 





Părerea mea: 

Nu am avut prea multe aşteptări de la această carte, din simplul motiv că nu ştiam nimic despre autoare şi nu am vrut să rămân dezamăgită la final. 

Cartea este una perfectă pentru vreme ploioasă. Mi-a luat o singură zi să o citesc, este o lectură foarte uşoară şi plăcută.

Este scrisă la persoana I, din perspectiva Samanthei, protagonista cărţii. Încă din primele pagini facem cunoştinţă cu o bună parte din personajele cărţii. Este imposibil să nu îndrăgeşti dezordinea familiei din vecini, alături de care Samantha îşi petrece copilăria, însă doar privindu-i, pe ascuns. Familia Garret este opusul în carne şi oase a oricărui principiu al mamei Samanthei, astfel ca orice contact cu acei oameni este echivalent cu cel mai mare act de rebeliune posibil. 




Samantha îşi petrece viaţa privindu-i pe acei oameni misterioşi, care au lucrurile împrăştiate prin grădină şi care se înmulţesc de la un an la altul. Familia Garret numără nici mai mult, nici mai puţin, de opt copii. Acea familie reprezintă un fel de lume paralelă pentru Samantha. În lumea ei, mama sa dă cu aspiratorul zilnic, având grijă să aranjeze şi liniile lăsate de acesta pe covor. 

Şi rămâne o lume paralelă, până când Jase vine la locul ei secret de unde îi priveşte şi lumile lor se ciocnesc, pătrunzând una în altă atât de adânc încât devin una singură. 

Povestea dintre ei doi poate fi descrisă cu un singur cuvânt ca fiind înduioşătoare. Amândoi sunt la prima dragoste. Stângăciile lor, mai ales ale Samanthei, sunt adorabile, iar emoţiile şi fluturaşii din stomac îşi fac mereu simţită prezenţa. Cu toţii cred că vrem o astfel de iubire. 




Samantha ajunge să petreacă tot mai mult timp în casa pe care a privit-o ani la rând de la geam ca pe serialul TV preferat, iar familia, toţi cei zece membrii, o primesc cu braţele deschise. Mai mult sau mai puţin. George, băieţelul, mi s-a părut cel mai adorabil, cu întrebările lui de-a dreptul memorabile. 


 – Știai că balenele ucigașe de regulă nu ucid oameni? îmi strigă George, de pe treptele bazinului.   Am auzit de asta, da.  – Nu le place gustul nostru. Și știai că rechinii cei mai periculoși sunt alb, tigru, ciocan și taur?


Andy o lasă să pătrundă în lumea ei de adolescentă la început de relaţii şi descoperim latura de soră mai mare a Samanthei, de care nici ea, nici noi, nu ştiam. În acelaşi timp, descoperim şi latura de frate mai mare a lui Jase.


Andy întinde costumele de baie pe jos.  – Trei dintr-o bucată şi două bikini. Mama zice că bikinii ies din calcul. Tu ce crezi, Jase? – Fără bikini la prima întâlnire, aprobă el, dând din cap. Sunt sigur că asta e o regulă. Sau ar trebui să fie. Pentru surorile mele, cel puţin.


Dacă vă gândiţi că nu o să reuşiţi să-i ţineţi minte pe copii familiei Garret, vă zic de pe acum că eu nici nu am încercat să o fac şi îi deosebeam cu uşurinţă, Fiecare are o personalitate proprie, creând o adevărată nebunie. Normal, preferatul meu a fost Jase. 




Jase. M-am îndrăgostit de el încă de la început. Mă aşteptam să fie acel bad-boy din cărţi, care te atrage prin jachete de piele şi motorul sau maşina de lux. Dar nu a avut niciunul din aceste lucruri. A avut zâmbetul fantastic, umorul şi buna dispoziţie. E imposibil să nu-l iubeşti!


  Eşti unul dintre acei tipi competitivi care le întrec pe fete într-o cursă doar ca să-şi demonstreze poziţia lor de macho? – Pari să ştii o mulţime de indivizi enervanți, observă Jase. Sunt eu, şi-atât, Samantha. 


Totul este frumos, până când cum să fii sincer-ul de pe copertă îşi face simţită prezenţa în carte şi te ţine cu sufletul la gură. Recunosc, chiar am avut emoţii şi am sperat că Samantha va face alegerea corectă, în ciuda a tot. Nu o să vă spun dacă am fost sau nu dezamăgită de ea în final. Indiferent de răspuns, cartea a meritat fiecare oră petrecută în preajma personajelor. 




You May Also Like

0 comentarii