joi, 22 februarie 2018

Recenzie - Unul dintre noi minte

                 Recenzie - Unul dintre noi minte






Titlu: Unul dintre noi minte
Titlu original: One of Us Is Lying 
Autor: Karen M. McManus 
Număr de pagini: 392
Editura: Herg Benet 
Colecția: Passport
An apariție: 2017
Traducere de: Cristina Nemerovschi



Descriere: 
“Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmpla când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viata. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns.
Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma:
Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție.
Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă.
Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului.
Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri.
Cooper, atletul, este starul echipei de baseball.
Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului.
Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate…
Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca sa le protejezi.

Părerea mea: 

Autoarea a construit o poveste care reușește cu succes să te țină „în priză”, și te determină constant să-ți pui întrebări pe parcursul lecturii.

Totul începe într-o zi obișnuită de liceu, cei cinci intră în sala de detenție, dar la finalul orei ies doar patru, unul murind în condiții misterioase. Cei patru alcătuiesc un clișeu, care pentru mine este un cel clasic al cărților pentru adolescenți: tocilara, băiatul rău, sportivul și fata populară.

Simon, a cărui moarte declanșează totul, este tipul de adolescent care ar face orice pentru a intra în grupul popularilor. Pentru a le atrage atenția elevilor din liceul Bayview asupra lui, Simon pornește o aplicație numită „Despre asta”, pe care postează bârfe despre elevii liceului, majoritatea îngrozitoare, astfel el rănește multe persoane, ceea ce a făcut ca moartea lui să nu fie atât de surprinzătoare pentru mulți.




Cu toate că ceea ce scrie Simon este distrugător pentru multe persoane, toți cred ce spune el, chiar dacă nu își pot explica cu certitudine motivul și nimeni nu pune la îndoială postările lui. Iar în momentul când, după moartea lui, poliția scoate la lumină o postare scrisă de Simon cu o zi înainte de momentul fatidic și pe care nu apucase să o publice, ce conținea cele mai mari secrete a celor patru, lucruri pentru care ar fi făcut orice doar pentru a fi îngropate departe în trecut, și care îi face pe ei suspecții principali, situația se complică și mai tare.

Din păcate, pe la jumătatea cărții mi-am dat seama cine este responsabil de moartea lui Simon. Și cu toate că am anticipat finalul, nu a scăzut valoarea cărții pentru mine. M-a deranjat un singur lucru la final, care este strict subiectiv, o să înțelegeți dacă veți citi cartea la ce mă refer.

Mi-a plăcut evoluția personajelor , ceea ce li s-a întâmplat i-a ajutat să se regăsească precum oameni, dar și să conștientizeze greșelile pe care le-au făcut, tipul de greșeli pe care le fac majoritatea adolescenților în fiecare zi.  Aceasta este realitatea, toți comitem erori, grave sau mai puțin grave, care pot avea urmări tragice, atât asupra noastră cât și a celor din jur.



Acțiunea este redată de o persoană diferită în fiecare capitol, astfel este mult mai ușor să relaționezi cu cei patru, cu ceea ce li se întâmplă. Personajele, fie ele clișee, mi s-au părut bine construite. Atât caracterul cât și evoluția lor individuală sunt bine conturate pe parcursul cărții.

Cel mai mult mi-a plăcut Bronwyn, poate datorită comportamentului ei diferit de cel al tocilarelor tipice din cărțile de genul, Dar nici celelalte personaje nu mi-au displăcut. Niciunul nu m-a călcat pe nervi din cauza acțiunilor prostești, cum se întâmplă de foarte multe ori când citesc cărți pentru adolescenți. După ce am terminat cartea, o perioadă, am avut sentimentul că am citit poveștile de viață a unor tineri de 17 ani, reali din toate punctele de vedere, nu plastici cum se întâmplă foarte des să fie protagoniștii. Am citit o poveste despre o perioadă critică din viața lor, atât în mediul social cât și în cel al familiei, fiecare dintre ei având ori părinți exigenți și cu așteptări foarte mari, ori părinți neglijenți, care nu pun dorințele copiilor lor pe primul loc, ci ceea ce își doresc ei,

Trebuie să recunosc, cu toată jena de rigoare, că în acest caz mi-a plăcut clișeul tocilara – băiatul rău, ei doi au fost o adevărată plăcere vinovată, la care m-am așteptat încă din primul capitol.

Nu vă pot da mai multe detalii, consider că orice amănunte în plus ar fi spoilere și nimeni nu își dorește așa ceva. Vă voi lăsa pe voi să descoperiți patru povești de viață, până la urmă, realiste. Eu sunt de părere că fiecare dintre noi cunoaște cel puțin o persoană cu o poveste asemănătoare cu a unuia din personaje.

Vă recomand cu drag această carte, nu este ceva nemaiîntâlnit, dar este o poveste bună care poate fi savurată de oricine, într-o zi ploioasă la sfârșit de săptămână lângă un ceai fierbinte.

În cazul în care v-am făcut curioși, cartea „Unul dintre noi minte” poate fi comandată de pe site-ul Editurii Herg Benet.

Lectură plăcută!



Share:

5 comentarii:

  1. Mvai! Am vrut și eu tare mult cartea aceasta, însă colega mea de blog a cerut-o prima și a rămas la ea. Zilele acestea am câștigat-o și eu la un concurs și eram mega fericită!!! :D
    Abia aștept să o citesc și eu... știuu că a citit-o cam toată lumea :)) dar eu o să fiu mai specială.
    Simpatică recenzia! ♥

    xoxo

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, este a doua recenzie scrisă de mine și mi-a fost puțin teamă.

      Ștergere
  2. Văd super mult cartea asta peste tot și eram sceptic în legătură cu ea (și încă sunt; nu știu dacă îmi va plăcea mie sau nu).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu zis să o încerci, nu ai de unde să ști dacă îți va plăcea sau nu. Totuși sfatul meu este să nu lași popularitatea să să te influențesze, de de cele mai multe ori popularitatea unei cărți duce la așteptări, și cu cât sunt așteptările mai mari, tot așa sunt și dezamăgirile.

      Ștergere
  3. Mie mi-a plăcut mult faptul că deși toate eprsonajele încep ca fiind niște clișee ambulante, până la finalul romanului ajung să spargă tiparele și să devină niște personaje tare faine <3

    RăspundețiȘtergere