Recenzie - Până ne vom revedea

by - februarie 07, 2018

Recenzie - Până ne vom revedea




Titlu: Până ne vom revedea
Titlu original: Until we meet again
Număr de pagini: 320
Autor: Renee Collins
Editura: Grup Editorial Corint
Colecția: Leda Edge
An apariție: 2016
Traducere: Alexandra Limoncu


Descriere:

Cluburi rurale și petreceri în grădină. Ultimul lucru pe care și-l dorește Cassandra e să petreacă vacanța dinaintea ultimului an de liceu izolată într-un orășel plin de snobi din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Cass tânjește după dramatism și aventură, lucruri greu de găsit în acest loc, unde se simte prinsă ca într-o capcană.
Dar când un străin încântător apare pe plaja privată a familiei ei, susținând că este proprietatea lui - și că sunt în anul 1925 - , Cass este atrasă într-un mister vechi de aproape o sută de ani. În vreme ce caută răspunsuri în prezent, Cass descoperă un adevăr care pune viața lui Lawrence în pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, dacă nu va mai trăi până mâine. Disperată să îl salveze pe băiatul care înseamnă totul pentru ea, Cassandra trebuie să găsească o cale de a schimba istoria... sau să riște să-l piardă pe Lawrence pentru totdeauna.

Părerea mea:
Știu că e un mod ciudat de a începe o recenzie, însă trebuie neapărat să vă spun că am lângă mine în acest momente un gigant pachet de servețele nazale deoarece încă nu îmi pot opri lacrimile să curgă. Și mai știu că sunt în sesiune și peste două zile am examen - ultimul, din fericire – însă nu am putut să am cartea lângă mine și să nu o termin. Sunt persoane care spun că unele cărți își pierd din farmec la a doua lectură. Eu, cu mâna pe inimă, pot mărturisi că Până ne vom revedea nu se va demoda niciodată. Prima lectură a fost fenomenală, a doua a fost atât cuțitul care mi se răsucea în suflet cât și alifia care alina durerea. Și pot afirma cu încredere că și următoarele vor fi la fel și că această carte nu îmi va înșela niciodată așteptările. Este genul de lectură care te face mereu să revii la ea, la citatele care ți-au rămas adânc în inimă și pe care le simți în străfundul sufletului, simțind că trăiești în același univers cu personajele ei. Face parte din acea categorie de cărți romantice care, practic, te obligă să o rememorezi și să o trăiești în continuare chiar și după ce ai dat ultima pagină și ai citit ultimele cuvinte. Reprezintă puținele cărți la care mi-aș dori cu adevărat o continuare, oricât de mică. Recunosc că finalul a fost satisfăcător, dintr-un punct de vedere, însă cum eu sunt o romantică incurabilă, aș fi putut accepta orice clișeu numai ca povestea lor să continue în aceeași manieră tinerească, inocentă, dar pasională.

Probabil deja vă întrebați „ce tot îndrugă fata asta aici?” și știu că m-am am lungit cu această introducere. Însă simțeam nevoia acută să îmi eliberez sufletul și să exprim tot ce această carte m-a făcut să simt.

Cartea ne descrie o poveste de dragoste adolescentină, care pare normală la o primă vedere. Însă contextul e total diferit, unic și... ciudat, mai ales pentru ei doi. 

La început, ne-o prezintă pe Cassandra, o adolescentă ce se pregătește pentru ultimul an de liceu, însă care a trebuit să se confrunte cu divorțul părinților, cu venirea tatălui vitreg în viața ei și a mamei ei, iar apoi cu apariția fratelui mai mic. Pare o adolescentă rebelă, neascultătoare, neînțeleasă de adulți și care e în căutare de senzații tari la tot pasul. Însă există profunzime în sufletul ei, una pe care nici propria mamă nu o știe și care iese la iveală doar cu o ieșire pe plajă, într-o noapte cu lună plină. 

Atunci când îl întâlnește pe Lawrence, un băiat de vârsta ei, ce pare singuratic și care privește spre orizont, gândindu-se la viață. Cu atitudinea lui de gentleman și cu hainele care par demodate, dar și stilate pentru un băiat așa tânăr ca el, reușește să îi pună sufletul Cassandrei pe jar și să o facă să revină la viață, entuziasmând-o mai mult decât poate și-ar fi dorit ea. Ceea ce nu știe Cass e că el nu e din lumea ei. Într-un moment de disperare, află că locul lui Lawrence este în anul 1925, la un secol distanță de ea și că este nepotul celui care a construit casa de pe plaja închiriată de părinții ei. 

Această dezvăluire șocantă îi tulbură pe amândoi profund, însă cu fiecare seară petrecută cu el, în prezența lui și a ochilor căprui care îi fac sângele să fiarbă prin vene, își dă seama că el e mai mult decât pare și își simte sufletul rupt de fiecare dată când trebuie să se întoarcă la realitatea ei contemporană, temându-se că vraja va fi ruptă brusc, iar ei nu se vor mai vedea niciodată.



„- Totuși, ai dreptul să-ți urmezi visele. A fi bogat nu înseamnă că ți se refuză o astfel de opțiune.  - După părerea mea, tu ești întruparea acestor visuri, zice el încetișor. O fată din alte timpuri, care există doar pe o plajă bătută de vânturi. Ești un poem, Cassandra. Ești poemul meu.”

Într-un final, amândoi decid că sentimentele puternice dintre ei nu pot fi distruse de secolul care îi desparte, așa că decid să lupte pentru dragostea lor cu toate puterile și încearcă să găsească o cale prin care să poată trăi împreună în continuare, fără să le fie teamă că vor părăsi plaja și magia se va rupe. 

„- Adică, tu crezi că vom fi în stare să călătorim fiecare în timpul celuilalt?[...]  - Împreună, spune el încetișor, luându-mi mâna și împletindu-și degetele cu ale mele. Cu adevărat împreună. Fără obstacole care să ne despartă.” 
„- În seara asta vreau să trăiesc. Vreau să fiu cu tine. Vreau să-ți arăt chestiile care îmi plac cel mai mult și vreau ca tu să faci la fel. Dă-mi doar noaptea asta, Cassandra, și mâine vom relua lupta cu soarta. Poți să-mi oferi noaptea asta? șoptește el.”

Ceea ce nu știau și îi ia prin surprindere este complotul împotriva lui Lawrence care amenință să îi curme viața. Cassie atunci va trebui să decidă între a-și continua viața așa cum a fost, uitând că băiatul cu ochi căprui a trecut vreodată prin viața ei și a lupta pentru a-l ține în viață. De aici, viețile lor se complică și mai tare, iar aramele se dau pe față în cazul persoanelor la care se așteptau cel mai puțin.

„- Nu știu ce se va întâmpla sâmbătă, dar pot să spun că nu mai contează. Orice ar fi, sunt norocos că te-am cunoscut. Și dacă trebuie să mor, dacă soarta vrea neapărat să mă ia, atunci voi părăsi viața asta fericit pentru că te-am întâlnit pe tine. Pentru că mi s-a oferit șansa să te cunosc și să te iubesc. Chiar dacă doar pentru câteva săptămâni.”

Finalul este unul romantic, sorții sunt de partea amândurora, însă nu așa cum ne-am fi așteptat de la o carte în genul romance. Aici nu voi spune mai multe deoarece nu vreau să dau spoilere. Numai dacă citiți, veți simți ceea ce pe mine m-a făcut să simt deznodământul cărții.

„Închid ochii strâns și mă gândesc la Cassandra. Am nevoie de ea. De puterea ei. De inteligența ei. De focul ei. Aș da orice pe lume s-o am alături în clipele-astea.”

Ceea ce mi-a plăcut în mod special atunci când am citit cartea este că perspectivele în care sunt scrise capitolele oscilează, de la Cassandra la Lawrence, ceea ce ne ajută să vedem lucrurile din ambele puncte de vedere. Pentru mine, perspectiva masculină este foarte importantă într-o carte deoarece mereu am considerat că gândurile unui bărbat, îndrăgostit sau nu, sunt foarte interesante.

„- Dacă aș putea, aș petrece toate cele cinci zile rămase ale vieții mele - fiecare minut - pe plajă cu Cassandra. E ca un energizant, îmi vindecă toate temerile. Îmi doresc să stau alături de ea, bucurându-mă de căldura și frumusețea ei.” 

Titlul este unul elocvent, care dă multe de înțeles. Cassandra și Lawrence nu vor fi niciodată despărțiți. Eternitatea e infinită, iar dragostea lor e prea puternică pentru a se termina.

„- Dacă ne putem atinge, deși ne despart aproape o sută de ani, cum crezi că menirea mea de a te salva e doar un basm? E soarta, Lawrence. Este destinul. Suntem meniți să fim împreună. Trebuie să crezi asta.”

Știu că mulți cititori au displăcut această carte, considerând-o clișeu sau prea siropoasă pentru gustul lor, însă pe mine, o romantică incurabilă, m-a făcut să cred că iubirea adevărată există, că o găsești doar o dată în viață și că e atât de puternică încât înfruntă orice obstacol, până și timpul.

„- Hotărârea ce mă cuprinde e mai puternică decât oricând. Nu voi trăi fără ea. Când ajung acasă la Ned, visurile m-au încărcat cu energie pură, sălbatică. Și se canalizează spre un singur gând: viitorul.”

Mulțumim din suflet Editurii Corint pentru exemplarul oferit pentru recenzie și puteți comanda cartea de pe site-ul editurii Grup Editorial Corint.




You May Also Like

5 comentarii

  1. Frumoasa recenzia, chiar mă tentează. Am cartea, am cumpărat-o pentru ca mi-a plăcut in primul rând coperta, apoi m-a interesat despre ce e vorba in ea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc! O recomand cu căldură, Geo! Sunt sigură că îți va plăcea.

      Ștergere
  2. Colega mea a citit cartea și i-a plăcut super mult și îmi spunea cât de interesantă este. Chiar sună interesant și vreau să o citesc și eu! ♥

    xoxo

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am citit cartea și chiar m-ai făcut curios de ea. Poate o voi citi și eu. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am auzit cuvinte frumoase despre această carte, nu știu exact de ce o evit, deși pare genul meu 100%. Curând probabil că îi va veni rândul.
    O recenzie pe placul meu, cu citate, poze și menită să îmi atragă atenția. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere